Sighișoara
Cetatea medievală Sighișoara își are originile plasate în anul 1191, conform cronicarului sighișorean Georgius Kraus. Inițial, cetatea a fost construită doar pe vârful dealului înalt de 425 de metri, care și astăzi poartă numele de „Dealul cetății”. Numele german al orașului, Schespurch (mai târziu „Schäßburg”), este menționat în 1298, iar în 1367 este atestată ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului, Sighișoara, este documentat din 1435, fiind o adaptare a numelui maghiar „Segesvár”.
În anul 1241, cetatea, încă ne-fortificată, a resimțit puternic invazia mongolă. Începând cu anul 1350, s-a început construirea zidului de apărare al cetății, care avea inițial o lungime de 950 de metri și o înălțime de patru metri. Ulterior, înălțimea zidului a fost dublată, iar cetatea a devenit mai ușor de apărat. Au existat paisprezece turnuri, fiecare aparținând unei bresle, și patru bastioane. Astăzi s-au păstrat nouă turnuri și trei bastioane.
Cel mai important și impunător este Turnul cu Ceas, care adăpostește muzeul de istorie al orașului. În anul 1376 au fost stabilite regulile generale de funcționare a breslelor sighișorene. Breslele au avut reprezentanți în Sfatul Cetății, alături de nobili. În 1884, breslele au fost desființate.
O parte importantă a istoriei orașului o reprezintă legătura cu familia Drăculeștilor. Casa în care se presupune că s-a născut Vlad Țepeș stă încă în picioare. Vlad Țepeș și-a petrecut primii ani și și-a început educația în atmosfera cosmopolită a Sighișoarei. Răscoala lui Gheorghe Doja din 1514 a lăsat urme adânci la Sighișoara.
În timpul războaielor mondiale, Sighișoara și-a păstrat aproape toate clădirile emblematice. Printre acestea se numără Turnul cu Ceas, Turnul Fierarilor, Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal, Sala Armelor, Biserica leproșilor, Turnul frânghierilor, Catedrala Ortodoxă, Școala din Deal, Scara Școlarilor, Casa Vlad Dracul și Casa cu Cerb.
